Închide ochii. Imaginează-ți. Întinde mâna și atinge-mi obrazul stâng.
„Stai serioasa. De ce clipești? Nu clipesc, doar îmi îngădui secunde de visare. Întinde-mi palma. Mă gâdili. El insistă. Ea se răzbună. Hai suflă ( mii de baloane de săpun s-au răspândit în camera luminoasă). Aaa… s-au spart( și buza de jos s-a prefăcut tristă). Of, of vino încoace( și brațele lui au înconjurat-o ca o ploaie de vara târzie).
La ce te gândești? La nimic, ascultam cum respiri.”
Iris.
Iris Zamfir 