De 1 mai eu aș fi vrut să merg aici

Nu ştiu alţii ce vor de 1 mai dar eu vreau să am parte de linişte şi o carte bună, să lenevesc şi să prind baloane de săpun care miros a vanilie, astăzi vreau să miroasă a vanilie…

Nu vreau litoral, nu vreau Vama iar altă staţiune nici atât, nu vreau aglomeraţie, nu vreau prăjituri, nu vreau soare.

Am vrut soare mult timp, te-am vrut pe tine şi mai mult timp…astăzi mă vreau pe mine, vreau să ma redescopăr, să îmi recunosc dorinţele şi planurile de viitor…

Vreau să mă retrag aici:

Ne vedem pe 2 mai…i-am scris pe biletul prins de cana cu buline şi fără toartă…

 fotografiile le-am luat de aici.

Iris.

Balada celor ce s-au iubit

Aș cere prea mult dacă aș vrea ca povestea asta să devină reală, atât de reală ca o dimineață cu soare și miros de vanilie.

Ferestrele-s deschise spre viitor, ușile închise spre trecut, mai rămâne doar să avem curajul să ne aruncăm toate visele și frustrările într-o valiză și să ne aruncăm în vârtejul timpului. Vreau să mă înconjor de tine în mijlocul lui, să văd clipele, să pipăi minutele ce s-au oprit din alergarea lor nebună.

Vârfurile nasului se ating, cearceafurile sunt reci, te caut si nu esti…ba esti printre perne și priviri poznașe. Întinzi o mână leneșă spre mine, mă cuprinzi în palmă, într-un nor de liniște și fulgi. Lângă pleopa mea stă obrazul tău nebărbierit. Peste tot miros de tine, afară ploaie.

•  Hai să ne plimbăm, ti-aș fi spus eu.
• Hai să ne dezbrăcăm, ai fi spus tu.

…și alergăm desculți, cu ochii închiși și zâmbete până la urechi, alergăm să prindem picături de ploaie pe gene, alergăm să auzim vântul în fiori dezacordați. Alergăm printre atâtea începuturi, nu știm să respirăm sfârșitul de neclintit, alergăm zi după zi ca să credem măcar pentru o clipă că la final ne așteaptă o viața împreună.

Iris.